Sa nu mai aud veci cliseul cu "romanii sunt ospitalieri...". sa ne cautam alt cuvant cu care sa incepem autodescrierea, dar asta de departe este nepotrivit.
m-am intors de curand dintr-o excursie intr-o tara straina cu adevarat ospitaliera, unde am vazut adevarata valoare a cuvantului si oameni care se comporta ca atare. am constatat astfel cu mahnire ca in nici un caz nu ne putem mandri ca avem aceasta calitate.
noi, romanii, suntem mai degraba deschisi in momentul in care ne viziteaza cineva, pentru ca suntem curiosi cu cine intram in contact. curiosi, dar prevazatori. curiosi si evaluatori. dupa ce reusim sa evaluam persoana care ne viziteaza, iese cu adevarat la iveala adevaratul nostru comportament: il vorbim pe la spate daca nu ne convine ceva, ii cantam in struna daca apreciem ca putem castiga ceva de pe urma lui, il facem sa se simta prost si sa-si ia singur talpasita, daca nu ne MAI convine prezenta lui.
astfel ca nu "ospitalier" e romanul. dar oare ce?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Perfect surprins "sufletul romanului", dar si la turci ospitalitatea a fost pe "parai".
Iti doresc in continuare o luna numai miere !
ok, la turci a fost pe parai, sa zicem. dar noi nici platiti nu o simulam cum trebuie. si pe mine de noi ma doare, nu de turci.
Trimiteți un comentariu