recunosc

dac'as fi fost inchis la Pitesti, as fi ajuns tortionar. si nu mi-e usor sa recunosc asta si mi-e ciuda. totusi, au fost romani care au rezistat torturii, care au murit sub tortura, care au fugit de ea in moarte, care au trecut prin ea si au trait mai apoi si ar trebui sa fim mandri de asta. ei sunt eroii de la care ar trebui sa ne revendicam, modelele pe care ar trebui sa le urmam, insa nici macar nu-i mai comemoram acum.
normal. cum dom'le, n-au putut ajunge ei la o intzelegere? un kil de palinca, o roata de cascaval, ceva.... fraierii!